Pietre de hotar
Într-o bună zi, eu m-am transformat într-o piatră
Eram o piatră frumoasă, cu protuberanţe colorate şi potenţial de şirag
M-a scos Simina de la mărgelele ei şi mi-a zis
E prea încărcat gâtul meu, mă sufoci.
Şi m-a aşezat pe un raft de-al ei unde mă priveşte din când în cand
Mă culege uneori şi mă asortează cu vreo fustă
Alteori mă foloseşte drept semn de carte şi mă desparte de celelate pietre
O dată, chiar, s-a prefăcut în piatră, ea Simina, şi a clădit cu mine o casă.
In casa Siminei m-a zărit Alina şi m-a confundat.
Am un cercel de perlă, a gândit ea.
E desperecheat, şi poate i-am găsit perechea.
M-a purtat la urechea ei o zi întreagă.
Apoi s-a făcut miercuri, iar miercurea, Alina poartă cerceii bleu.
Perlele o îmbătrânesc, oricum…
M-a cules Dana de pe jos şi m-a băgat în buzunar (oricare buzunar)
Uite o piatra verde-mov, şi-a zis, şi s-a bucurat
M-a purtat acolo o vreme şi a uitat de mine.
Intr-o zi am înţepat-o în fund şi a ţipat de durere
M-a scos şi m-a privit.
M-a aruncat apoi în lac şi a privit cum am apărut şi am dispărut de trei ori până m-am scufundat.
Pe un munte pietros s-a împiedicat Mihai de mine.
El nu a căzut, dar s-a întors din drumul lui şi mi-a făcut o fotografie.
A înrămat-o şi a agătat-o deasupra patului.
I-a pus şi un titlu: piatra de care m-am împiedicat.
Uneori o priveşte, dar de cele mai multe ori, el nu doarme acasă.
La gâtul Siminei m-a remarcat domnul Tănăsescu.
Nu se potriveşte constituţiei tale această piatră, a zis el.
Este o piatră cenuşie şi opacă şi se mulţumeşte cu atât de puţin.
Nu ţi se pare frumoasă?
Desigur. Orice ai purta tu este frumos.
Edi se plimba cu barca pe un lac şi m-a pescuit, crezând că sunt un caşalot.
Nu mică i-a fost mirarea când piatra lui a început să scrie poezii.
S-a bucurat şi a asezat-o în bolul lui cu pietre colorate pe care l-a numit frumos “nucleu”
Din când în când Edi priveşte către bolul său şi zâmbeşte mulţumit
Toate pietrele lui sunt preţioase.
Irina se va revolta împotriva condiţiei ei de piatră şi va iubi o alta piatră.
O va culege de pe fundul unei mări, dintr-un buzunar, de la gâtul altcuiva şi se va fărâma
Eram o piatră frumoasă, cu protuberanţe colorate şi potenţial de şirag
M-a scos Simina de la mărgelele ei şi mi-a zis
E prea încărcat gâtul meu, mă sufoci.
Şi m-a aşezat pe un raft de-al ei unde mă priveşte din când în cand
Mă culege uneori şi mă asortează cu vreo fustă
Alteori mă foloseşte drept semn de carte şi mă desparte de celelate pietre
O dată, chiar, s-a prefăcut în piatră, ea Simina, şi a clădit cu mine o casă.
In casa Siminei m-a zărit Alina şi m-a confundat.
Am un cercel de perlă, a gândit ea.
E desperecheat, şi poate i-am găsit perechea.
M-a purtat la urechea ei o zi întreagă.
Apoi s-a făcut miercuri, iar miercurea, Alina poartă cerceii bleu.
Perlele o îmbătrânesc, oricum…
M-a cules Dana de pe jos şi m-a băgat în buzunar (oricare buzunar)
Uite o piatra verde-mov, şi-a zis, şi s-a bucurat
M-a purtat acolo o vreme şi a uitat de mine.
Intr-o zi am înţepat-o în fund şi a ţipat de durere
M-a scos şi m-a privit.
M-a aruncat apoi în lac şi a privit cum am apărut şi am dispărut de trei ori până m-am scufundat.
Pe un munte pietros s-a împiedicat Mihai de mine.
El nu a căzut, dar s-a întors din drumul lui şi mi-a făcut o fotografie.
A înrămat-o şi a agătat-o deasupra patului.
I-a pus şi un titlu: piatra de care m-am împiedicat.
Uneori o priveşte, dar de cele mai multe ori, el nu doarme acasă.
La gâtul Siminei m-a remarcat domnul Tănăsescu.
Nu se potriveşte constituţiei tale această piatră, a zis el.
Este o piatră cenuşie şi opacă şi se mulţumeşte cu atât de puţin.
Nu ţi se pare frumoasă?
Desigur. Orice ai purta tu este frumos.
Edi se plimba cu barca pe un lac şi m-a pescuit, crezând că sunt un caşalot.
Nu mică i-a fost mirarea când piatra lui a început să scrie poezii.
S-a bucurat şi a asezat-o în bolul lui cu pietre colorate pe care l-a numit frumos “nucleu”
Din când în când Edi priveşte către bolul său şi zâmbeşte mulţumit
Toate pietrele lui sunt preţioase.
Irina se va revolta împotriva condiţiei ei de piatră şi va iubi o alta piatră.
O va culege de pe fundul unei mări, dintr-un buzunar, de la gâtul altcuiva şi se va fărâma
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home