exerciţiu de prietenie

da, da... este o zi aiurită, parcă fugărită -
soarele stă să răsară dincolo de luna clară
parc-ar fi ceva căldură, parc-ar fi ceva cu ură;
e cam clar că e nevoie de o îmbraţişare-n bătătură.

s-ar sta pe prispă la poveşti, dar cin' să le asculte?
lumea e-adâncită-n propriile fantasme din timpuri trecute.
gândeşti că prietenii aduc aroma lipsă din cafea
dar cum poţi să descoperi ceea ce-ai căpătat deja???

da, da... nu e rimă-n versuri şi soarele e mut
se-amestecă visele cu-o melancolie enervantă,
iar noi stăm pe acoperiş la o prajeală constantă
de-amare poveşti - toate trăite în sud.

în nord s-a întâmplat o singură-ntâmplare -
coliziunea dintre mările noastre interioare;
acum ne numărăm o rană, două, tăiată de-un cuvânt
şi ne vindem pe-o rimă tot ce-avem mai sfânt.