La revedere

Sunt momente in care "la revedere-le" este inevitabil. E urat, e meschin chiar, e complet nedorit. Dar trebuie.

Asadar, incep cu la revedere blog. Asta pentru ca ma saturasem sa tot vad postul alinei care rodea si tot intram, si tot il vedeam si degeaba. Niemni nu mai vrea blogul.

Apoi la revedere Alina si Eduard unul de langa celalalt. De mult.

La revedere Dana de langa sora-mea. Se pare ca e momentul. Si cele mai frumoase legaturi se duc linistite dracului.

Si la revedere Kaizer, caci fara de blog si fara de cercuri pohetice, orice Kaizer devine simplu Mihai.

Eu raman cu Tanasescu.