27 - Rime-n doi, masura sapte
Dorinta
Dorinta-n zapada.
Te simt, si ca dovada,
-viata fara parada-
te Sarut si iti cad prada.
Te-(ab)sorb cu mana stanga.
Hai sa tragem o dunga
Dunga verde, dunga lunga
Ce-as vrea sa ne ajunga!
Iubesc verdele de munte.
Hai sa construim o punte!
Si vreau o stea pe frunte,
Azi va chem, amoruri crunte!
(Brasov, La Republique, cafea in doi)
posted by Irina | 8:16 p.m.
2 Comments:
Despre doi orbi, sau doi neorbi legati la ochi, care incearca sa se priveasca in intunericul lor...
Despre doi surzi care vorbesc spate in spate...
Despre noi doi, fiecare cu poarta lui, care scriem o poezie despre ceea ce ne dorim dincolo de porti...
Doi oameni 'hai', unul ce traseaza dungi si altul ce construieste punti.
Daca ar fi sa deconstruiesc pohemul in doi, despre tine as spune asa: ca doresti pur si simplu, asa cum desenezi o linie intre A si B. Dar uneori linia pornerste de la A si nu ajunge niciodata la B. De ce? Parada vietii, cine stie... Si atunci tu cauti adapost izolat (despre stea nu stiu ce sa cred,insa)
Despre mine, asa cum reies eu din pohemul nostru, as spune: ma simt victima a dorintei mele contradictorii, ma daruiesc ei cu toate astea si caut cai de convietuire, stiind ca cercul vicios nu are un final fericit.
Si as vrea sa adaug, pentru urechile ce vor sa auda, pentru ferestrele ce nu vor a fi inchise, pentru ochii fara basmale: semnele sunt acolo unde ai nevoie de ele.
Uite, Dana, cum sa nu observ ca am fugit de acasa in cautarea zapezii pe 27 ianuarie 2007, si am gasit-o la vila 7, in camera 2, si am povestit-o in 2, in masura de 7?! Observ pentru ca altfel as intreba, probabil, intrebarile cu raspuns dureros...
Trimiteți un comentariu
<< Home