joacadeaarta

Tu, care bine-ai revenit, ramai si pleci doar daca poti!

joi, ianuarie 25

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

5 Comments:

Blogger domnul_T said...

nichita stanescu

25 ianuarie, 2007 19:44  
Blogger Simina said...

las consemnat aici pentru zile ce or fi mai bune ca este una dintre zilele urate ale existentei mele, ca urasc aceasta poezie desi o plac cantata, ca detest sa plang si nu inteleg ce au tampoanele cu mine azi, ca urasc telefoanele de la multi ani si pe oamenii care le dau, urasc urarile de santate si prosperitati si vocile pitigaiate, urasc mesajele date din obligatie si pe oamenii care asteapta raspunsuri. da, de departe se observa ca azi sunt fututa-n cur si cu nervii la pamant.

25 ianuarie, 2007 20:37  
Blogger Simina said...

dar pe tine, tanasescule, te iubesc

26 ianuarie, 2007 03:12  
Blogger Irina said...

Domnule Stanasescu, intelege, domana a avut o zi proasta... oricum, stiu ca si pe mine ma iubeste, desi a uitat sa menioneze. Dar eu stiu...

26 ianuarie, 2007 12:56  
Blogger DRC said...

Si....musca, musca!

26 ianuarie, 2007 16:23  

Trimiteți un comentariu

<< Home