Lunile se-aduna. De ce?

De ce încerci să mă atingi cu mâna ta cea scurtă?
Nu vezi cât de departe sunt, oricât aş fi de mută
Eu tot îţi strig şi tot îţi spun să-ţi creşti o altă mână.

De ce te zbaţi în faţa mea şi mă acuzi pe mine
Că sunt imună şi sunt rea şi ca ma joc cu tine?
Eu tot îţi strig şi tot îţi spun să nu iubeşti o zână.

De ce încerci să mă săruţi cu buze fragmentate?
Nu vezi cât de stricată sunt, şi dincolo de toate
Eu tot îţi strig şi tot îţi spun, la tine sunt imună.

De ce încerci să îmi faci loc în lumea ta cea mică
Cu porţi şi garduri şi pereţi şi cu podea de sticlă?
Eu tot îţi strig şi tot îţi spun că locuiesc pe lună.

De ce trăieşti un timp rotund iubind mereu iluzii?
De ce te-ascunzi? De ce nu vii?
Îţi strig şi eu şi-ţi spun şi eu, trăieşti într-o minciună.

De ce te plimbi în mâini mereu cu fusta peste faţă?
De ce te-ascunzi într-un copac râzând ca o paiaţă, când
Eu îţi strig şi eu îţi spun că aş mânca o prună.

Te strâng la piept pân’ ochii mei vor fi văzut prin tine
De ce te zbaţi, nu înţelegi? Te recompun în rime.
Shshshshshsh. Lunile se-adună.

(Irina a cazut pe ganduri)