rugăciunea ploii

strânge glasurile de struguri de sub toamne
adună înserările de sub frunţi - grămăjoare -
şi toarnă-mă în valuri cu vinul în pahare
la Judecată să-mi fie aroma dulce-amăruie-tare!

strânge paşii frunzelor de sub aurore boreale
scade anotimpurile reci de la numărătoare
amestecă-mă cu-o lingură de lemn în mâncare
hrăneşte cerşetorilor cu polonicul clipele amare.

strânge toata lumina sub brazde de-obrazuri
şi-ascunde-mi lacrimile sub adânci islazuri,
prinde-mă-ntr-o ceaţă groasă sub macazuri
şi-opreşte-mă sub ale cerului zăgazuri.

[lina era în ploaie şi uitase rugăciunea]