Poezia
Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.
(Nichita Stanescu - Necuvintele, 1969)
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este ţapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.
(Nichita Stanescu - Necuvintele, 1969)
posted by Irina | 2:31 p.m.
1 Comments:
Ochiul celui care trebuie sa fie frumos si fericit este intr-adevar neinventat.
Incerc acum sa mi-l imaginez. Il astept sa planga. Strang palmele caus sub barbia lui si astept. Astept plansul.
Imi este insa atat de teama de ochiul cel adevarat. Pentru ca atunci cand el plange, lumea mea se inunda.
Trimiteți un comentariu
<< Home