Desi rosu
Ia te uita! Nici nu mi-am dat seama cand am devenit atat de grabita, atat de obosita, atat de stresata, atat de dedicata... dar totusi am devenit, sclava (scalva, halva) timpului liniar pe care l-am renegat mereu. Il port la mana si ma are la mana. Din cauza lui aseara nu mi-am spalat parul si tot din cauza lui am trecut pe rosu de dimineata. Ce e 'rosu', mi-am zis. O conventie, o bariera, un avertisment. Karma Police. M-ar fi tras pe dreapta si mi-ar fi cerut socoteala.
Dar domnule politist, vedeti dvs, nu am avut timp sa ma spal pe cap! Stiu, e slinos si miroase urat, dar va promit ca il spal diseara. Stiu, dar nu intelegeti un lucru (si aici as fi avut deja lacrimi in ochi), daca ma mai retineti o secunda in plus voi primi un avertisment! Va rog, imi pierd serviciul, nu intelegeti?! Este noua fara 3 minute, cele trei esentiale. Dincolo de ele se asterne o alta realitate. Serios, dincolo de ele se deschide o noua dimensiune, se vorbeste o alta limba, simbolurile capata noi conotatii, exista sisteme, roluri, politici, proceduri, targete, evaluari, norme, indicatori, clienti de doua soiuri, corporate si individuali, hartii, obiective, profituri, pierderi (mai ales pierderi!) si omuleti.
Desigur ca minutele, cele trei esentiale, se compenseaza in final, asa functioneaza Karma. Dai trei, primesti trei. Si functioneaza! Asa se echilibreaza realitatea si dimensiunile ei. Mi s-a oferit azi, free of charge, o noapte intreaga in plus fata de noptile mele. Am fost mai degraba sceptica. Adica, cum adica?! Cum se compenseaza noaptea asta la sfarsitul contabil al noptilor? In fine, cert este ca am uitat azi sa privesc dincolo de toate astea cu un ochi antisceptic asa cum obisnuiam asta-vara dintr-un colt (si nu pentru ca mi-au furat coltul si l-au umplut cu o etajera triunghiulara). Si desi am privit astazi pe fereastra si afara era de un roz aprins, si desi am chemat-o pe Dana sa privim impreuna cum pleaca ultimele ciori din calea zapezii, si desi mi-am dorit azi margele rosii, desi am impodobit peretii si am umblat desculta pe mocheta, desi a nins de dimineata si eu am zambit, desi acum stau si ma gandesc la toate astea, tot m-am conformat, tot am facut doua CR-uri, tot am plans de suparare, tot am uitat aparatul de fotgrafiat in masina si nu am suprins digital ultimele ciori, tot am baut patru cafele, tot negru am purtat...
Maine va fi altfel! Maine vom revolutiona musuroiul! Maine se va dansa, se va rade, se va asculta muzica! Maine nu se va lua nimic in serios! Maine se va face dragoste! Maine se vor purta palarii! Maine va ninge din tavan! Maine se vor face fotografii! Maine (incepand cu noua fix) va fi greva! Maine vom convoca rimele intr-un cerc de poezie! Maine vom sede pe o banca, si ea va fi rosie, si ne vom incolaci.
Hai!
(Irina va porni o revolutie!)
posted by Irina | 12:16 a.m.
3 Comments:
Viziune egalitarista a Karmei:
3 minute egal cu - 3 minute.
Imi place proza ta egoista. Universul tau pe care vrei sa il faci si al altora. Poate ca vei si reusi, dar va inceta, cu siguranta, sa mai fie al tau. Astazi se va face ceea ce se va fi de facut. Se va zambi daca se va zambi. Se va face dragoste daca se va face dragoste. Se vor face rime daca se vor face rime. Revolutiile adevarate sunt organice! (asta credeai si tu mai demult). Ma revolt impotriva revolutiei tale! Astazi sunt futucita si o sa raman o vreme asa! Cerc vicios de iubire descarnata, descuamat. Inconsitenta!Inconstienta!
Dana, de fiecare data cand ma expun in felul asta si am impresia ca se pierde ideea esentiala, imi pun si eu aceeasi problema: de fapt suntem singuri.
Ei si? Ce daca nu ai inteles metafora revolutiei mele de azi? Ce daca am hotarat sa o impartasesc si altora? Ce daca ei nu ar intelege? Nu am vrut sa-ti violez intimitatea in felul asta si nici nu simt ca am expus-o pe a mea. Nu am impartasit secrete, ci am incercat sa dau un impuls, si mai mult mie decat voua.
Pentru ca, in ciuda 'hai'-ului, azi am fost mai sceptica decat ieri, azi nu am vazut ciori si nu mi-am dorit margele (sigur, pentru ca nu ar fi mers impreuna cu globurile pe care mi le-am atarnat de urechi). Ba chiar, dupa multa vreme, am devenit din nou entuziasta. Ce-i drept azi nu am facut nici un CR, insa ideea 'revoutiei' era alta, nu sa ne razvratim impotriva sistemului-musuroi, ci sa nu uitam ca dincolo de toate astea exista ciori si apusuri de soare si nu trebuie decat sa deschidem fereastra pe hol si sa facem o poza. IN fine, stiu ca si tu stii toate astea si ca nu impotriva revolutiei mele te revolti de fapt.
In continuare cred in revolutia organica si tu stii asta la fel de bine cum stii ca nu am gresit cu nimic impartasind un gand cu doi oameni din afara. Ma simt singura in nucleul asta si eu urasc asta, si ma apasa si uneori nici eu nu mai am chef sa scriu nimic, nu mai am chef sa ma dezbrac aici pentru cine o vrea sa vina si sa ridice din umeri...
Insa povestind Alinei despre visul profetic cu cearsaful (nu stiu daca erai afara cand l-am decojit) am realizat ca exact asta fac si in viata mea de zi cu zi. Umblu goala tragand pe umeri un cearsaf care nu ma acopera incercand din rasputeri sa transmit un mesaj pe care nu il inteleg nici eu dar despre care stiu ca este important si ca va schimba trei vieti. Si nu imi accept goliciunea, si ma lupt cu ea dar am un cearsaf prea mic. Imi este clar ca sunt pe drumul care trebuie, si de aceea voi impartasi ori de cate ori voi simti ca pot transmite ceva, chiar daca asta inseamna ca va veni unul si se chiombeasca la pisica mea si nu va intelege nimic.
Lila dit ca: tu veux voir mon chat?!
:)
Si da, tare futucita ai fost azi...
Trimiteți un comentariu
<< Home