Pohem circular despre amor
rĂsucire, răzvratire epitelială de dor
Şi atunci îţi îngheaţă vârfurile degetelor.
pRivire, cunoaştere de sine fără constrângeri
Când te pierzi în priviri, te regăseşti în atingeri.
zAmbet, înduioşare de glas şi moliciune de dorinţă
Ii zâmbeşti în ciuda de lipsă, în ciudă de nefiinţă.
aTingere, încreţire a pielii pe un umăr gol
Il atingi de la nord la sud, de la cap la pol.
eXtaz, orgasm de necuvinte
Din carne si spirit se nasc iubiri nesfinte.
tAcere, tacut amorul propriu
Şi atunci vorbeşti, îţi umpli golul pustiu.
cAutare, sfidare ilogică de sens
Te-ncolăceşti în jurul braţului său dens.
nEgare, nu, nu noi, nu aşa, cu neputinţă
Dar o ştii prea bine, şi o (re)simţi, Fiinţă!
rEnaştere, dobândire de eu
Ii şopteşti de dor, amor ateu!
rĂsucire, răzvratire epitelială de dor
Şi atunci îţi îngheaţă vârfurile degetelor.
(Pohemul promis Danei mai demult. Irina se tine de cuvant)
Şi atunci îţi îngheaţă vârfurile degetelor.
pRivire, cunoaştere de sine fără constrângeri
Când te pierzi în priviri, te regăseşti în atingeri.
zAmbet, înduioşare de glas şi moliciune de dorinţă
Ii zâmbeşti în ciuda de lipsă, în ciudă de nefiinţă.
aTingere, încreţire a pielii pe un umăr gol
Il atingi de la nord la sud, de la cap la pol.
eXtaz, orgasm de necuvinte
Din carne si spirit se nasc iubiri nesfinte.
tAcere, tacut amorul propriu
Şi atunci vorbeşti, îţi umpli golul pustiu.
cAutare, sfidare ilogică de sens
Te-ncolăceşti în jurul braţului său dens.
nEgare, nu, nu noi, nu aşa, cu neputinţă
Dar o ştii prea bine, şi o (re)simţi, Fiinţă!
rEnaştere, dobândire de eu
Ii şopteşti de dor, amor ateu!
rĂsucire, răzvratire epitelială de dor
Şi atunci îţi îngheaţă vârfurile degetelor.
(Pohemul promis Danei mai demult. Irina se tine de cuvant)
posted by Irina | 12:51 a.m.
2 Comments:
Sa-ti scriu o poezie?
DA!
Da` nu prea stiu versuri...
As putea sa-ti cant, dar, oricat m-ai iubi de tare, glasu-mi va fi spart
As putea sa te ating, dar nu mi-am taiat unghiile...iar
As putea sa te orgasmez, dar nu am permis destoinic
As putea sa-ti ung ochii cu smirna si parul cu tamaie, dar Ursitele sunt departe
As putea sa te legan pe picioare, dar nu m-am epilat si ma tem sa nu-ti zgarii colul (poate ca asa ar fi posibil!! :))
As putea sa te duc in Pestera Durerii, dar am inghitit harta (iata si gastrita...stii tu!)
Of, hirino, daca-ai stii
Ce incepi si-ai sa devii
O portita catre soare
Un drum lung pe sub izvoare
Fac prinsoare!
Vad...sensul unic al ideii ce ma nefiinteste. Viata!
Vad departe printre noptile de luna ale terei fara struna
Vad desertul ca o oaza de lumina Ce patrunde pan` la vina
Vad calupuri de iubire, in nestire
Sunt secvente ale apei
Ratacita prin numeric; arde astrul!
Vad simbolul rostuind a mea fiinta,
Ce cu pale de lumina a umbrit o constiinta ...
Nu pe-a mea, ci pe a sa. Paganul!
Mari, oceane, codri si cazane
Pline-n varf de ac cu bacteria sinistra
Ce roteste dreapta stinsa
Intreb capatul lumii: "Ai vazut-o"?
Imi raspunde: "Da, am vazut-o ratacind".
De ce asa? De ce departe? De ce in ea?
Unde-ai fi daca te-as cauta, te-as intreba
Unde-ai fi daca m-ai cauta, m-ai intreba
As fi peste tot, ti-as zice
Acolo voi fi, mi-ai zice
Si ... mi-ai mai apuca o suvita - cu degete de spita -
Si ai reteza-o cu otelul - soldatelul
Ce vegheaza la apusul capetelor dinspre dusul lor de piatra...
Si te scalda!Si ma salta!
Permis destoinic acordat, glasul ascultat mai preaplindesusur, ursite rost nu-si gasesc iar hartile comestibile nu indica locul, o stii prea bine.
Nu te prinde in prinsori, stiu prea bine din ninsori sa-ti decojesc zambetele.
Ce bine ca vezi tu toate acestea, si cate mai altele, sensuri, simboluri.
Si cine ma rog a stins dreapta? Si de ce s-au infestat codrii si oceanele?
Capatul lumi, inteleptul... pe toate le stie, intocmai ca un om mare. L-as intreba si eu daca mi-a zarit pe undeva mintile. Le-am pierdut!
Intocmai!
Te iubesc razant, pentru ca ma alinti cu rime despre care nu stii ca exista in ochii tai zurgalai!
Trimiteți un comentariu
<< Home